Curse de porumbel păstrarea ca patrimoniu cultural intangibil

Recunoașterea sistemului de porumbei călători ca patrimoniu cultural intangibil în Germania este un pas important pentru o tradiție veche de secole, dar de ce a fost dificil acest proces și ce relevanță are el pentru Elveția?

Drumul spre recunoaştere

Patrimoniul cultural intangibil include tradiţiile vii transmise de la generaţie la generaţie, pe care UNESCO le defineşte ca expresii culturale, cunoştinţe şi abilităţi care promovează identitatea şi simţul comunităţii. În Germania, după lungi discuţii şi consideraţii atente din partea comisiei competente a experţilor, sistemul porumbelului a fost înregistrat în cele din urmă ca un patrimoniu cultural imposibil.

Dar modul de a ajunge acolo nu a fost ușor: au existat dezbateri despre dacă rasa porumbel poate fi încă considerată o tradiție bază de viată, mai ales într-un moment în care crescătorii și oamenii activi sunt în declin, și au existat voci critice cu privire la bunăstarea animalelor și relevanța modernă a acestei tradiții. Cu toate acestea, recunoașterea a avut loc pe motiv că porumbeii au rădăcini culturale profunde, conecta comunitățile și să păstreze cunoștințe între generații.

Înregistrarea oficială va spori vizibilitatea sistemului porumbelului și va îmbunătăți promovarea acestuia, inclusiv:

• Mai multă acceptare socială și apreciere
• Sprijin prin programe și instituții culturale
• Conservarea și transferul de cunoștințe către generațiile viitoare

Istoria sistemului de porumbei homing în Elveţia

În Elveţia, tezaurizarea porumbeilor are o tradiţie lungă şi importantă. Nu este doar un hobby, ci şi o moştenire culturală vie adânc înrădăcinată în istorie. Schimbul de cunoştinţe privind creşterea, formarea şi navigarea porumbeilor a fost menţinut timp de secole. Primele concursuri organizate au avut loc încă de la începutul 19Secolul al III-lea și păstrarea porumbeilor rapid au devenit populare. Numeroase cluburi și asociații s-au stabilit în special în centre urbane și zone rurale cu referințe agricole puternice.

În toamna anului 1917, Departamentul Militar Elveţian (EMD) a decis să înfiinţeze Serviciul Pigeon al Pasagerului Elveţian şi să achiziţioneze 1’000

După cel de-al Doilea Război Mondial, industria porumbeilor a cunoscut o creştere în timp ce zborurile internaţionale cu porumbei au devenit mai importante. În cadrul reformei Armatei 95, porcii s-au retras din armata elveţiană. Potrivit Departamentului Federal al Afacerilor Militare (EMD) la acea vreme, acest pas a fost făcut datorită măsurilor de austeritate, sporind costurile de operare ale mijloacelor moderne de comunicare şi diminuând relevanţa militară a porumbeilor. Odată cu decizia din 22 septembrie 1994, s-a încheiat o tradiţie de 77 de ani a comunicării militare a porumbeilor cu porumbeii.

Până în prezent, însă, Elveţia are încă o comunitate dedicată de crescători de porumbei care păstrează cunoştinţe vechi de secole despre creşterea, formarea şi orientarea porumbeilor. Cu toate acestea, provocările timpurilor moderne - inclusiv scăderea calităţii de membru şi schimbarea obiceiurilor de petrecere a timpului liber - au dus la o nevoie crescândă de recunoaştere publică şi de măsuri promoţionale.

Relevanţa pentru Elveţia şi oportunităţile de viitor

Elveţia a inclus deja numeroase tradiţii în inventarul naţional al patrimoniului cultural intangibil, inclusiv muzică alphorn, festivaluri Basler Fasnacht şi vinicole. Potrivit Biroului Federal pentru Cultură, tradiţiile adânc înrădăcinate în societate şi a căror supravieţuire este pusă în pericol pe termen lung vor fi incluse în inventarul patrimoniului naţional.

În funcţie de 2003 Convenția UNESCO privind conservarea patrimoniului cultural I-, acestea includ forme de exprimare precum practici, performanțe, cunoștințe și competențe, precum și instrumente conexe, obiecte și spații culturale recunoscute de comunități ca parte a patrimoniului lor cultural.

• un punct de ancorare social puternic;
• transferul de cunoștințe și competențe între generații;
• o practică vie care evoluează în schimb cu mediul și istoria;
• precum și tratamentul tradițional al naturii și al faunei sălbatice.

Sistemul de porumbei călători reuneşte toate aceste elemente: se bazează pe o bogăţie moştenită de experienţă în creşterea, îngrijirea şi orientarea animalelor, este transmis în mod activ familiilor şi asociaţiilor şi reflectă o legătură strânsă între fiinţele umane, animale şi mediu. Cu toate acestea, cu scăderea calităţii de membru şi reducerea statutului social, această practică culturală este din ce în ce mai expusă riscului

Includerea profesiei de porumbel ca patrimoniu cultural imaterial în Germania ar putea servi drept model pentru Elveţia. O cerere necesită cooperare între crescători, asociaţii şi instituţii culturale. Ar fi o oportunitate de a sensibiliza cu privire la acest sport fascinant şi patrimoniul său cultural. Evoluţiile din Germania arată că este posibil să se recunoască practicile tradiţionale ca bunuri culturale valoroase chiar şi în societatea modernă. Acum depinde de scena porumbeilor elveţieni să preia acest impuls şi să se angajeze pe un drum similar.